I'm alone with you

Trânti uşa în urma ei şi începu să alerge pe hol.

Înjură printre dinţi şi dădu cu pumnul în perete.

Ajunse în faţa hotelului, unde o aştepta un taxi. Urcă în el şi îi indică clubul unde lucra. Îşi puse capul pe scaunul din faţă, plângând.

Îşi trecu mâna peste faţă.

Ajunse rapid la destinaţie. Se şterse la ochi şi îi plăti şoferului, apoi ieşi din maşină. Mergea încet spre club, gânditoare.

Se trânti în pat, fără a se mai schimba.

Intră în local, şi merse la bar. Se aşeză pe un scaun din spatele tejghelei, priviind-o pe Sara, colega ei care servea acum.

Adormi după ce stătuse câteva ore cu ochii pe tavan.

Se făcuse ora 7 dimineaţa. Bruneta chemă într-un final un taxi. Nu trebuia să se ducă acasă, îi spusese să plece. Măcar să-şi ia lucrurile. Apoi vedea unde o să stea. Urcă în maşină şi îi spuse şoferului unde să oprească.

Nu dormise decât jumătate de oră. Stătea pe canapea, privind întrun punct fix. Avea cearcăne şi ochii îi erau roşii.

Intră în casă, fără să facă zgomot. Păşi spre dulapu, scoţând un geamantan.

Tresări şi se ridică intrând în cameră. O privi cu ochii goi.
Cloud, spuse încet.

Sări cu faţa spre el. Lumina slabă dată de bec o făcu să-l analizeze mai bine. Avea cearcăne şi ochii-i erau roşi.

Se rezemă de tocul uşii, clipind de câteva ori. Abia dacă mai vedea.

Se apropie de el când acesta se sprijini de tocul uşii.
- Alan. Eşti bine?

Era? Nu, nu putea da un răspuns clar.
Probabil este o cădere de calciu, şti că am probleme cu tâmpenia asta, spuse şi schiţă un mic zâmbet, privind-o.

- Nu mă minţi, te rog. îi spuse, şi îi atinse obrazul cu mâna.

Nu te mint, în mare parte spun adevărul, spuse şi oftă scurt.

Oftă, şi se depărtă. Se întoarse la hainele ei, pe care începu să le aranjeze în geamantan. Privea pierdută.

Pleci? întrebă, simţind un nod în gât. Vocea lui suna gâtuită.

- Nu ar fi mai bine aşa? îl întrebă, abţinându-se să nu plângă.

Nu, dar e alegerea ta, spuse şi ieşi clătinându-se din cameră, mergând spre bucătărie.

Se aşeză pe geamantan, câteva lacrimi apărându-i în colţul ochiilor.

Intră în bucătărie şi se sprijini de bufet. Îl durea capul, vedea din ce în ce mai puţin şi abia dacă se mai putea mişca.

Ieşi după cinci minute, păşind sioasă spre bucătărie. Îl privii, şi îşi plecă capul.
- Îmi pare rău.